Spre după amiază am trecut Oltul îndărăt de la Hălmeag (pe unde am hălăduit toată dimineaţa) şi am făcut stânga din Şercaia, cu gândul să ne întoarcem la Făgăraş prin satele de sub munte... Când traversezi Ohaba, imposibil să nu-ţi atragă atenţia o casă mai altfel decât altele... mai „creepy”, cum ar zice ardelenul astăzi! O casă dărăpănată, din piatră, a cărei faţadă e tapetată de peste 10 ani, cu un soi de colaje cu temă religioasă! Nimeni nu ştie să-ţi spună exact povestea casei. Exista o variantă, mai demult, cum că acolo ar fi locuit un copil cu puteri paranormale, care vorbea cu Dumnezeu... Apoi că proprietarii ar fi descoperit o bucată de lemn sfânt, apoi că locuinţa ar fi bântuită de fel de fel de spirite... De data asta ne-am oprit, să aflăm cu urechile noastre povestea! Ne-am făcut curaj şi am bătut la poartă.
Nu era nimeni acasă! Pălanul pe jumătate căzut era legat zdravăn cu nişte sfori... vecinii nu prea vroiau să ne spună mare lucru, motivând că nu ştiu exact care-i treaba înăuntru. Şi când ne pregăteam să plecăm, am văzut venind pe drum, prin zăpadă, un bărbat şi o femeie! Amărâţi, îngheţaţi, cu ochii injectaţi, semănând cu ruina casei în poarta căreia ne oprisem să batem! O vecină din vale ne-a făcut semn că ei sunt proprietarii şi a intrat in curte, spionându-ne curioasă de după gard... Îmbrăcaţi în negru, cei doi veneau ca nişte ulii spre noi! Am zâmbit şi le-a spus direct că au o casă interesantă şi că am vrea să-i ştim povestea! S-au descreţit şi ei, au inceput să vorbească unul peste altul, au deschis poarta şi ne-au poftit în curte! Nu am înţeles mare lucru, pentru că povestea nu mai este coerentă! Atâta doar, că proprietarul, bătrânul Dobrin, a fost om aşezat, care a făcut războiul şi a avut 2 copii. Pe Gheorghe şi pe Cornelia, care erau în faţa noastră, zgribuliţi, rebegiţi, săraci lipiţi. Pierduseră cumva tot pământul moştenit, casa sta să se dărâme peste ei, dar aveau o poveste de spus: „ in 1992 tăiam lemne la un vecin surdo mut, am dat peste o buturugă, care atunci când s-o crăpat am dat peste lemnul lui Ifraim din Biblie! Am descoperit exact cum spune la cartea Sfântă... ” Bucăţica de lemn a devenit celebră în perioada aceea, apoi bărbatul împreună cu sora sa au început să facă un fel de colaje cu iconiţe, cu decupaje de imaginii pe teme religioase, din hârtii pe care le aruncau unul sau altul! Ceva, ceva, din povestea cu copilul am regăsit în bălmăjelile femeii care ne povestea că are doi copii la orfelinat, da că sunt mai deştepţi ca oricare copil de pe lume. Că i-a dus acolo deoarece nu avea cum să-i mai ţină într-o casă care stă să cadă pe ei şi în care era un întuneric şi un frig infiorător. Ferestrele erau zidite, sau blocate, nu era pic de lumină înăuntru, doar colecţii de vechituri adunate de prin gunoaie şi asezate ca la expoziţie. Asta e „pasiunea” unor oameni care trăiesc căutand prin gropile de gunoi: să facă un soi de colaje şi expoziţii în propria curte şi casă, pe frontarul locuinţei! Aparent nu se pune problema valorii artistice, dar povestea, casa şi prezenţa lor este una care reuşeşte să te infioare! „ Ne îndeletnicim cu aşa ceva ca să atragem atenţia asupra casei, să ne ajute cineva cu casa, ca să pot să aduc copchiii îndărăt acasă, să poci avea unde să-i ţâi şi cu ce să-i cresc!”
Clădirea este, categoric, o „ciudăţenie” din Ţara Făgăraşului, a cărei poveste am incercat să o spunem scurt şi la obiect (cu emoţia reală a primului contact cu locul), în paralel cu plasarea story ului pe harta turistică a zonei, pentru cei dornici de „spookie adventures”, cum ar zice astăzi ardeleanul. Casa se află în Ohaba, la numărul 11! Pentru unii poate să nu fie nimic ciudat, sau misterios ci pur şi simplu niste oameni săraci, care-şi ineacă amarul in băutură şi intr o formă de expresie usor "ţignită". Pentru alţii, însă, e o pată de culoare, unică în zona noastră (indiferent de ceea ce a dus la afişarea acestei imagini care-ţi atrage atenţia de la o poştă şi pe care n ai cum să o ignori - luaţi această ultimă expresie şi ca pe o motivaţie a opririi noastre asupra acestei poveşti)
Albumul foto al proiectului, de pe Facebook, aici:
