sasii si romanii (Cincu si Cincsor)

 prin  CINCŞOR...  Inca o zi cu soare pentru proiectul noastru! Un soare care razbea prin ferestre pana in cele mai intunecate unghiere din camarutele frumoase in care am poposit! De data asta ne am dus spre Cincsor, spre Cincu... in zona sasilor! Ne-am oprit la tanti Gerda, o sasoaica veritabila, cu o casuta in care am ramas blocati pe dulapul de bucatarie tip bufet, cu sticlaria randuita perfect si servetele albe apretate ca la carte. Cu elemente de costum sasesc in armoirele autentice, cu retete de prajituri cum numai ele stiu sa faca, cu albume de familie in care am dat peste cateva comori si cu un pian care astepta sa fie "cantat" ...  Nu mai are cine! A ramas singura cu sotul ei si cheia de la fantastica biserica saseasca din apropiere! Tot tanti Gerda ne a povestit cum trageau clopotele ca sasii sa mearga in Turnul Slaninilor sa si ia portia si cum erau vremurile in care tinerii aveau atata "distractie" in Cincsor, de nu le mai trebuia mers "la oras" (piese de teatru, cor, fanfara, sezatori, evenimente)

........................................................

prin CINCU... Ne am oprit apoi in Cincu, la familia Cristea. Ioan si Silvia, doi batranei fabulosi, pe care la plecare i-am fi luat cu noi acasa... Am povestit despre cei 62 de ani de casnicie, despre razboiul pe care bunicul Cristea l a facut pe front, despre cum s au intalnit ei doi acum mai bine de 6 decenii  (el soferul prefectului, ea nepoata proprietarului Bodegii Unirii, care lucra la tejghea). Despre mancarea de costita cu sos de prune uscate, despre cum ii batea nenea Ioan pe toti ţiganii care i suparau nevasta la servici: "ca pe hotii de cai, chiar daca niciodata, toata viata mea, n am avut mai mult de 62 de kile".

Tanti Silvia croseta sosete de lana pe 5 ace si el impletea funii de cucuruz. Si or luat hainele "romanesti" de sarbatoare pe ei si ne-au trecut frumos prin toata viata lor! Cum s au luat din dragoste si cum dragostea aia respectata, i a adus in situatia de a nu concepe traiul fara sa aiba grija unul de altul! Ba un ceai, ba sosete de lana, ba o ţâglă calda la schinare, ba o vorbă bună, ba un rachiu fiert cu chiper dimineata. Dupa atata amar de vreme impreuna, nu a mai ramas nimic rau in ei - decat un zambet incredibil de cald si primitor, o curatenie si o bunatate care razbea din ochii albastrii pana spre fundul sufletului nostru şi ceva romanesc, frumos, autentic, pe care n am putea inca sa l definim! Il gasim in mai multe locuri si ne umple de bucurie, dar n am putut inca sa i dam un nume. Stim doar ca e ceva ul ala care ne face mandrii de faptul ca suntem din Tara Fagarasului. Mai mandrii decat ne poate face orice teorie despre lumea aceasta fabuloasa dintre munti si Olt, dar care nu are bucatelele astea de suflet cuprinse acolo...

 

 

 

...........................................

Albumul foto al proiectului, de pe Facebook, aici:

http://www.facebook.com/photo.php?fbid=140766125996762&set=a.140765959330112.31234.100001901264136&type=1&theater#!/media/set/fbx/?set=a.117608798312495.19637.100001901264136