Domeniul lui Viorel Greavu datează de prin 1848, când stramoşii săi au făcut aici o vâltoare, instalaţie a cărei tehnologie este cunoscută de pe vremea dacilor. Moşul Viorel are aproape 80 de ani. E a cincea generaţie de vâltorari şi iţi povesteşte, oricând, cum femeile din satele Ţării Făgăraşului torc lână ţurcană de calitate, cu firul lung, pieptănat cu mâna, iar ţesăturile trec printr-un lung proces până ajung straie moi şi pufoase. Lucrurile ce ies din mâna femeilor din partea locului sunt făcute în casă, la războiul manual. Apoi sunt duse în vâltoare, în coşuri de nuiele, de meşterii vâltorari. Tot procesul mai presupune si aşezarea acestor straie pe o roată cu ţepi, într o cameră - cuptor, în care temperatura este de peste 90 de grade. La final, aceste ţesături care se găsesc la loc de cinste în casele din Ţara Făgăraşului, devin rezistente la apă, chiar impermeabile, frumoase şi foarte durabile..
Am mai putea povesti despre gater si atelierul de timplarie, despre drumul lanii de pe oaie la spalat, apoi in darac, apoi la tors; in razboiul de tesut si in tot procesul de fabricatie, totul sub ingrijirea sotiei lui nea Viorel, tanti Marioara si fiica acestora Angelica. Toate masinile si utilajele pentru lana sint de aproape un secol si inca functioneaza , ingrijite de Dan, ginerele familiei. Si mai e un aspect: niciunde in Tara Fagarasului nu gasim o curte cu mai multe si mai frumoase flori de ghiveci ( in special begonia ). Peste 250 de ghivece... Cu siguranta o sa revenim sa le vedem!
Albumul foto al proiectului, de pe Facebook, aici:
http://theochirac.wordpress.com/2012/08/28/fara-voie-si-fara-bani-am-ajuns-sa-promovez-tara-fagarasului/
RăspundețiȘtergere