povestea oualor de Pasti...

 

Dimineaţa din Vinerea Mare în Şercaia: „Tu fată, vezi că scrie prea gros condeiu’ ăla! Bagă-l oţâră în ceară! Vezi să nu-ţi pice prea mult pe ou! Fă nişte greble şi nişte spice că aşa făcea... mama! M-aţi înnebunit cu modelele voastre, mai bine ia şi vezi ţesătura de la Maica şi ia mo...delu’ de aici!” cam aşa mă sfătuieşte Mama Lici (bunica mea) de câte ori mă vede că închistresc. A văzut multe în cei 86 de ani pe care i-a împlinit în toamnă. Şi le-ar povesti pe toate, dar noi, uneori, suntem prea grăbiţi s-o ascultăm, aşa cum suntem prea grăbiţi să trecem prin viaţă... Mi-am făcut totuşi timp să închistresc câteva ouă. Împreună cu mămica, fata cea mică a Mamei Lici. Ne ia timp şi răbdare. Florentina (cealaltă fată a lu’ Mama Lici) ne-a făcut condeie. Ea închistreşte cel mai frumos din sat, dar şi-a cam pierdut răbdarea. Închistreşte cu atâta măiestrie încât pentru un singur ou pierde o jumătate de zi (de fapt nu e deloc un timp “pierdut”…) Mama Lici nu mai închistreşte. Stă lângă noi şi ne povesteşte. Din cand in cand verifica „productia”: „Frumos, numa să prinză! Ţi-am zis să iei ouă mai albe. Du-te în şură şi adună-le pe ălea de azi! Poate o ouat găinile mai multe de hălea albe!” Şi noi continuăm să-nchistrim. Mămica le face mai frumose decât mine. Eu abia în urmă cu doi ani am luat in serios bucatica asta de traditie. Sunt măndră însă, ori de cate ori reuşesc, ca din condeiul meu, după ore de muncă, să iasă un ou încondeiat. Cu colţul ochiului o văd pe Mama Lici şi mai mândră şi-mi scapă o lacrimă când o aud: “Ute tu şi fata asta, a noastră, ce bine le face!... (nepoata, Lavinia Gheorghe

Maria Itu din Sinca Noua are spre 70 de ani si ne povesteste cum se vopseau ouale inainte " Cu vopsea de vopsit lână. Mama le închistra cu ceară de albine. În foi de ceapă, şi eu le fac acum, legate în ştramp (ciorap) cu frunze de prin grădină. Dar mama le închistrea în Vinerea Mare şi nu se stricau. Secau, dar nu se stricau niciodată. Apoi le punea pe dulap, ca ornament. Ouă se vopseau până la Înălţare. Făcea mama tot felul de modele: trifoiaş, frunze de ferigă, ghiocel, o floare de-i zicea Floarea Paştelui. Împărţea oul în patru şi apoi făcea în ficare pătrăţel un model. Uneori stiu ca le baga in musuroi si lasau furnicile niste urme tare faine, ziceai ca s scrise ouale. Bunicul lua cojile de ou şi le punea la cheutoarea casei, să vadă şi păsările că a venit Paştele." Acum, se patreaza traditia oualor colorate in fierturi din diverse ierburi. Este considerata o metoda naturala: frunze de urzici si spanac, sfecla rosie, coji de nuci...   Se strang ouale in ciorap, se aplica frunze si flori pentru forma, se lega bine,  fiecare in parte, " ca sa faca stea la legatura" si se fierb in foi de ceapa rosie!

Georgiana lu Gheorghedidu din Mandra are 8 ani si o singura grija in ziua de Pasti : sa se imbrace frumos si sa plece pe ulita dupa oua. Chiar daca verii de la oras fac misto de costumul ei popular. Saluta cu "Hristos a inviat", se bucura cand lumea ii admira hainutele si face socoteli in gand:" 1 de la Anca lu Luca, doiua de la Ioana lu Cuculaie, 1 verde fain de la matusa Fia, 1 de la Gheorghica a lu Mitrisor, 1 de ciocolata de la Cuti, 1 frumos foc de la Cristi... ala roz cu care a facut schimb cu Didi "... Nu le pune niciodata la socoteala pe cele cateva sparte. Pana la urma asta este, de fapt, miza acestui pelerinaj: sa ajunga acasa cu cat mai multe oua intregi. Si e din ce in ce mai bine cu fiecare an care trece:)