povestea oualor de Pasti...

 

Dimineaţa din Vinerea Mare în Şercaia: „Tu fată, vezi că scrie prea gros condeiu’ ăla! Bagă-l oţâră în ceară! Vezi să nu-ţi pice prea mult pe ou! Fă nişte greble şi nişte spice că aşa făcea... mama! M-aţi înnebunit cu modelele voastre, mai bine ia şi vezi ţesătura de la Maica şi ia mo...delu’ de aici!” cam aşa mă sfătuieşte Mama Lici (bunica mea) de câte ori mă vede că închistresc. A văzut multe în cei 86 de ani pe care i-a împlinit în toamnă. Şi le-ar povesti pe toate, dar noi, uneori, suntem prea grăbiţi s-o ascultăm, aşa cum suntem prea grăbiţi să trecem prin viaţă... Mi-am făcut totuşi timp să închistresc câteva ouă. Împreună cu mămica, fata cea mică a Mamei Lici. Ne ia timp şi răbdare. Florentina (cealaltă fată a lu’ Mama Lici) ne-a făcut condeie. Ea închistreşte cel mai frumos din sat, dar şi-a cam pierdut răbdarea. Închistreşte cu atâta măiestrie încât pentru un singur ou pierde o jumătate de zi (de fapt nu e deloc un timp “pierdut”…) Mama Lici nu mai închistreşte. Stă lângă noi şi ne povesteşte. Din cand in cand verifica „productia”: „Frumos, numa să prinză! Ţi-am zis să iei ouă mai albe. Du-te în şură şi adună-le pe ălea de azi! Poate o ouat găinile mai multe de hălea albe!” Şi noi continuăm să-nchistrim. Mămica le face mai frumose decât mine. Eu abia în urmă cu doi ani am luat in serios bucatica asta de traditie. Sunt măndră însă, ori de cate ori reuşesc, ca din condeiul meu, după ore de muncă, să iasă un ou încondeiat. Cu colţul ochiului o văd pe Mama Lici şi mai mândră şi-mi scapă o lacrimă când o aud: “Ute tu şi fata asta, a noastră, ce bine le face!... (nepoata, Lavinia Gheorghe

Maria Itu din Sinca Noua are spre 70 de ani si ne povesteste cum se vopseau ouale inainte " Cu vopsea de vopsit lână. Mama le închistra cu ceară de albine. În foi de ceapă, şi eu le fac acum, legate în ştramp (ciorap) cu frunze de prin grădină. Dar mama le închistrea în Vinerea Mare şi nu se stricau. Secau, dar nu se stricau niciodată. Apoi le punea pe dulap, ca ornament. Ouă se vopseau până la Înălţare. Făcea mama tot felul de modele: trifoiaş, frunze de ferigă, ghiocel, o floare de-i zicea Floarea Paştelui. Împărţea oul în patru şi apoi făcea în ficare pătrăţel un model. Uneori stiu ca le baga in musuroi si lasau furnicile niste urme tare faine, ziceai ca s scrise ouale. Bunicul lua cojile de ou şi le punea la cheutoarea casei, să vadă şi păsările că a venit Paştele." Acum, se patreaza traditia oualor colorate in fierturi din diverse ierburi. Este considerata o metoda naturala: frunze de urzici si spanac, sfecla rosie, coji de nuci...   Se strang ouale in ciorap, se aplica frunze si flori pentru forma, se lega bine,  fiecare in parte, " ca sa faca stea la legatura" si se fierb in foi de ceapa rosie!

Georgiana lu Gheorghedidu din Mandra are 8 ani si o singura grija in ziua de Pasti : sa se imbrace frumos si sa plece pe ulita dupa oua. Chiar daca verii de la oras fac misto de costumul ei popular. Saluta cu "Hristos a inviat", se bucura cand lumea ii admira hainutele si face socoteli in gand:" 1 de la Anca lu Luca, doiua de la Ioana lu Cuculaie, 1 verde fain de la matusa Fia, 1 de la Gheorghica a lu Mitrisor, 1 de ciocolata de la Cuti, 1 frumos foc de la Cristi... ala roz cu care a facut schimb cu Didi "... Nu le pune niciodata la socoteala pe cele cateva sparte. Pana la urma asta este, de fapt, miza acestui pelerinaj: sa ajunga acasa cu cat mai multe oua intregi. Si e din ce in ce mai bine cu fiecare an care trece:)

curatenie de primavara...

 Tanti Letitia face curatenia de Pasti: "Am aici sub coperis o randunica. Cand vine, primavara, primul lucru pe care il face, este curatenia. Zboara ici, colo, da din aripi, scutura, duce, aduce. Asa facem si noi. Noi mai avem un motiv: vine parintele cu sfestania, ca sa ne binecuvanteze casele in postul Pastilor si tribe sa hie luna. Scutur pana si perinile... Anul asta ii cam frig si tot ploua, mi otara greu sa bat covoarele. Da nu ma las, casa tribe sa hie primenita. Pe de alta parte e si un fel de respect pentru lumina pe care o aducem acasa in noaptea de Inviere. Dar, sa ti-o spui pe hai dreapta, numa femeile trandave au nevoie de astfel de motive sa faca ordine. Una gospodina freaca, sterge si lustruieste tot timpul..."

mieluti si oite...

... in timp ce copilul ei intarcat, incearca prima masa de porumb boabe, mama oaie ataca smechereste un blid cu scovarzi:). Miei albi, porumb galben - portocaliu. Primavara in Tara Fagarasului!

Sinca Noua - Poiana lui Iocan

Ne-am intors la Sinca Noua intr-o sambata de la mijlocul lui martie, cu vreme indaratnica. Alaturi de prietenii nostri de la Jurnalul National si Radio Romania International am descoperit cu drag ca a revenit vremea mielutilor... In curte la tanti Marioara lu Rica zburdau deja cativa " copii ai oilor" sugand veseli, frumosi, albi ca zapezile de alta data, de care parca  vor a ne aminti acum, la inceput de primavara...

La Sinca Noua, adunati in "Poiana lui Iocan", batranii povestesc despre necazurile veacului astuia... Despre tsunami ul si foametea din Japonia, despre cutremure, despre razboiul din Libia. Despre spaima apropierii lunii de pamant, despre cum se ia numele Domnului tot mai des in desert si in ras... Gheorghe Tretiu, la peste 80 de ani ai lui, le citeaza senin, din memorie, pasaje din Biblie: "... Si se va ridica neam peste neam şi împărăţie peste împărăţie. Si vor fi cutremure mari şi, pe alocurea, foamete şi ciumă şi spaime şi semne mari din cer vor fi.... Şi veţi fi urâţi de toţi pentru numele Meu. Şi păr din capul vostru nu va pieri. Prin răbdarea voastră veţi dobândi sufletele voastre...Şi vor fi semne în soare, în lună şi în stele, iar pe pământ spaimă întru neamuri şi nedumerire din pricina vuietului mării şi al valurilor. " (Luca 21)

profesoara de... icoane pe sticla

Într-o vineri, pe la prânz, ne-am „întâmplat” în Şinca Nouă... Soare şi lume multă la Căminul Cultural – lucru foarte rar întâlnit în zilele normale, de lucru, de peste an! Am intrat şi noi... parcă în altă dimensiune. Peste 200 de icoane înşiruite perfect pe pereţi şi pe nişte suporţi specilali, oameni ai locului plimbându-se uşor, respectos, printre exponate, un grup de copii în port popular stând cuminţi pentru o şedinţă foto, un domn primar distins şi o doamnă frumoasă, însărcinată, cu o trăistuţă roşie ţesută, supraveghind liniştea evenimentului. Se inaugura expoziţia cercului de pictură pe sticlă a comunei Şinca Nouă, sub îndrumarea profesorului arhitect Daniela Ciocănaru. 262 de icoane absolut minunate, îmbrăcate atent într-o ramă specială, de lemn, cu o uşoară patină a timpului, cozonac proaspăt şi sirop natural de mure pe măsuţa de la protocol! Am vrut pe loc să aflăm istoria acestei „întâmplări” şi din vorbă în vorbă am reconstruit o poveste cum numai aici se putea întâmpla...

Comuna Şinca Nouă este recunoscută deja în Ţara Făgăraşului ca fiind una cu un primar „ numai suflet”. Dumitru Flucuş le spunea jurnaliştilor de la Formula As, acum vre o doi ani, povestea satului, aşa cum numai el ştie să o facă. În acelaşi timp, undeva în Bucureşti, familia Ciocănaru hotăra să se mute la curte. Naşii lor, tot bucureşteni, îşi găsesc „curtea” undeva tocmai în Ardeal, la Şinca Nouă şi pornesc să vadă locul. Îşi iau şi finii cu ei, iar pe drum le dau să citească povestea locului în Formula AS. Aceea spusă de Mitruţ Flucuş... Daniela şi George sunt fascinaţi de isoria satului, de felul în care-şi păstrează oamenii tradiţiile, de felul cum au plecat aceştia să întemeieze vatra satului cu clopotul bisericii lor în căruţă... Era o zi ploioasă cănd au ajuns aici, dar totuşi au simţit că vibrează în acelaşi timp cu locul! Şi s-au hotărât să lase tot în urmă şi să se mute în Transilvania,  pe un deal, de unde se vedea tot sătucul! Doi dintre cei trei copii ai familiei învăţau la o şcoală particulară (Anastasia Popescu), aveau un anumit standard de viaţă, dar imediat ce au ajuns la căsuţa nouă, şi-au adaptat ritmul vibraţiilor satului şi acum parcă ar fi aici de o veşnicie!

„Într-o zi i-am spus fetiţei mele mai mari, Iulia, că mi-ar plăcea să fac un curs de icoane pe sticlă cu copiii din sat, cu care se întâlneau ele la joacă. Aşa am simţit în acel moment! Peste câteva zile, Iulia a venit de pe derdeluş cu două prietene, hotărâte să fie primele mele cursante. Între timp a mai venit o fetiţă... mă uitam la ele şi-mi dădeam seama că Dumnezeu mi le-a trimis şi acolo, în bucătărie, unde erau, am ţinut prima lecţie! Apoi s-au mai adunat câţiva, domnul primar mi-a venit în întâmpinare şi mi-a propus să fac un cerc la şcoală şi uite aşa a început în urmă cu un an toată povestea asta frumoasă... Cercul de icoane pe sticlă are loc sâmbăta, la şcoală. Avem 2 grupe. De dimineaţa 2-3 ore cei mici, apoi 2-3 ore cei măricei. Sunt peste 60 de copii înscrişi. Nu au talent până la ultimul, dar eu îi încurajez pe toţi. Cei care nu au nici o legătură se retrag singuri... întodeauna începem cu rugăciune, povestim despre sfinţii pe care-i pictăm, despre vieţile lor, ascultăm muzică religioasă!  Una din fetiţe îmi spunea tare supărată într-o zi: „ doamna, nu-mi iese faţa sfântului!” În loc să-i schiţez câteva linii am întrebat-o: te-ai rugat? Ea: „nu!” Peste o jumătate de oră a venit la mine cu icoana foarte reuşită şi mi-a spus: „Aţi avut o idee foarte bună...” Cam ăştia sunt copiii, trebuie luaţi încet, cu răbdare, pe limba lor! E o pictură naivă cu extrem de mult suflet românesc pus în ea! Dacă mă credeţi habar n-am care-i valoarea la ceea ce fac, pentru că nu le recomand să înceapă să vândă. Deoarece se pervertesc, pierd partea frumoasă în altă poveste, comercială. Promovarea prea mare şi scoaterea lor din mediul acesta, care de fapt este inspiraţia lor, le strică sufletul, pierd harul... Prima noastră expoziţie a fost de Pasti, cu 60 de icoane, iar aceasta este a doua. Soţul meu face ramele, din lemn, date cu un baiţ special care scoate în evidenţă fibra lemnului. Femeile din sat m au ajutat cu ceva ştergare frumoase care se pun la icoană în casă, toată lumea a stat în jurul nostru! Ăsta e un alt lucru extraordinar aici: oamenii vin înspre noi să ne ajute, fiecare cu ce poate! Uite, îmi dau seama în timp ce vorbesc, cât de fericită sunt aici. Cât de fericiţi suntem şi ce frumos ne cresc copiii, avand în jur femei asemeni cu tanti Letiţia, care ne îndeamnă să bem lapte, nu Coca Cola... "

tanti Letiţia cu fetele...

Albumul foto al proiectului, de pe Facebook, aici:

http://www.facebook.com/photo.php?fbid=140766125996762&set=a.140765959330112.31234.100001901264136&type=1&theater#!/media/set/fbx/?set=a.117608798312495.19637.100001901264136