Când începea vara, se umpleau uliţele din Ţara Făgăraşului de sute de Nică ai lu' Ştefan al Petrei. Năzdrăvani veseli şi sănătoşi, cu picioarele goale, un ştiuc de pită în mână şi obrajii rumeni. Unul mai zbenguit ca altul. Fetiţele aveau codiţe cu fundiţe împletite prin ele, rochiţe din pânză ţesută în casă, salbe de floricele şi buzunarele doldora de te miri ce poame le făceau lor cu ochiul... Erau vremuri în care băteau bulbocile de la un capăt al satului la altul, când uitau să mai mănânce de grija jocului, sau să adune gâştele şi puii dacă venea ploaia. Când stăteau seara lângă bunicii în colţul grajdiului şi beau laptele călduţ, proaspăt muls. Când nu le ajungeau plăcintele făcute pe vatră, sau tocăniţa de pui din bătătură, când adormeau de amiază în căpiţele de fân şi călăreau bivolii cât era câmpul de mare... Erau vremuri în care seara, sau de sărbători stăteau adunaţi la poartă, în jurul bătrânilor şi ascultau poveşti cu feţi frumoşi şi cu ilene cosânzene... Când, în ultima zi de şcoală, stăteau ca sfinţii în icoane, ca să nu rişte nicio pedeapsă care să le strice vacanţa... Natura îi creştea mari, deştepti, frumoşi, sănatoşi la trup şi la minte...
Ionica, Gheorghita, Viorel, Ana, Maria, Elisabeta, Ilie, Elena, Matei, Andrei, Aurelia, Marioara, Ioana, Rafira...
Puii de oameni din povestea şi imaginile de mai sus, copilăreau acum mai bine de 80 de ani... Vremurile s-au schimbat. Ceea ce trăim astăzi se numeste "evoluţie". Şi o acceptăm cu bune şi rele, fără să crâcnim. N-avem încotro. E ca un val care ne ia pe sus, şi nu ne mai rămân spre împotrivire decât rugăciunile din gând, sau construcţii alternative de oaze în care să conservăm poveştile, jocurile, meşteşugurile şi tainele bunicilor.
Am căutat copiii din Ţara Făgăraşului, să vedem cum le-au "evoluat" verile. Bunicii ne povestesc trisţti cum nepoţii lor dragi schimbă camera din apartamentul de la bloc, cu camera din faţă de la ţară, unde părinţii le instaleză calculatorul. Mănâncă doar un anumit tip de mezel, cumpărat de la supermarket şi primesc bani de buzunar pentru a-şi cumpăra îngheţată, cipsuri şi Cola de la prăvălia din colţ. Nu mai au bicicletă, nu mai stau "în soare", nu mai au voie să bea lapte decât pasteurizat...
Astăzi am întâlnit un copil care nu ştia ce sunt alea măceşe. Şi un băieţel care le spunea gâştelor, pinguini. Dar părinţii erau încântaţi că piciul lor de 6 ani foloseşte Google cu o dexteritate iesită din comun. Copilul lor era supraponderal, anti social, dar "isteţ foc" Bunicii plângeau în taină: " Doamane iartă-ne şi păzeşte-ne, cum o să arate lumea lor când or creşte mari? Bine ca om muri să nu o mai vedem, că ni se rupe sufletul...Dar, poate ăsta e mersul lucrurilor şi nu îl înţelegem noi... "
Şi totuşi, încă se mai găsesc copii frumoşi, care alergă, se plimbă cu bicicleta, joacă şotron, sau fac baloane de săpun... Să ne bucurăm de ei!
Elena...
Ştefan...
Alex...
Maya...
Irina...
Mara...
Nicole...
