Jurnalul călătoriei noastre printr-o „ţară” fascinantă, în care, la aproape fiecare intersecţie de drumuri, se află câte o troiţă cu braţele întinse spre cer ca într-o rugăciune mută! Proiectul care redescoperă poveştile unei lumi pe cale de dispariţie, le adună, le conservă şi le spune mai departe ( în albume de fotografie şi poveşti, colecţii de cărţi poştale, mini filme documentare, expoziţii, etc) Ţara Făgăraşului (Ţara Oltului) înseamnă zona binecuvântată dintre Munţii Făgăraşului, Olt şi dincolo de el. Peste 60 de sate, răsfirate în jurul Cetăţii Făgăraşului (una dintre cele mai bine conservate din Europa) şi traversate, şerpuit, de Drumul Naţional 1 (Braşov - Sibiu) „Ţara” cu poveştile eroilor partizani care au luptat, din munţi, împotriva comunismului, sau a celor care au trecut, vitejeşte, prin 2 războaie mondiale şi au rămas drepţi, ca brazii. „Ţara” cu lanţul de biserici fortificate, mixul aproape perfect de culturi ( românească, săsească, maghiară) “Ţara” cu peisaje fabuloase, ţesături autentice, suveica ce colindă prin lume, meşteri populari - „tezaure umane vii”, arhitectură si oameni faini, multe tradiţii păstrate, încă, cu sfinţenie şi o bucătărie gustoasă, plină de arome şi poveşti! „Ţara” în care batem grăbiţi la porţi şi suflete închise, ca să salvăm de la uitare şi ignoranţă o bucăţică de Românie autentică! De ce ne grăbim? Pentru că în ritmul în care ne mor bătrânii, ne mor şi poveştile! Ori poveştile astea, sunt, pentru noi, CELE MAI FRUMOASE POVEŞTI DIN LUME! (proiect iniţiat şi coordonat de Alina Zară)

Se afișează postările cu eticheta Făgăraş. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Făgăraş. Afișați toate postările

miercuri

copilărie în Ţara Făgăraşului...


Când începea vara, se umpleau uliţele din Ţara Făgăraşului de sute de Nică ai lu' Ştefan al Petrei. Năzdrăvani veseli şi sănătoşi, cu picioarele goale, un ştiuc de pită în mână şi obrajii rumeni. Unul mai zbenguit ca altul. Fetiţele aveau codiţe cu fundiţe împletite prin ele, rochiţe din pânză ţesută în casă, salbe de floricele şi buzunarele doldora de te miri ce poame le făceau lor cu ochiul... Erau vremuri în care băteau bulbocile de la un capăt al satului la altul, când uitau să mai mănânce de grija jocului, sau să adune gâştele şi puii dacă venea ploaia. Când stăteau seara lângă bunicii în colţul grajdiului şi beau laptele călduţ, proaspăt muls. Când nu le ajungeau plăcintele făcute pe vatră, sau tocăniţa de pui din bătătură, când adormeau de amiază în căpiţele de fân şi călăreau bivolii cât era câmpul de mare... Erau vremuri în care seara, sau de sărbători stăteau adunaţi la poartă, în jurul bătrânilor şi ascultau poveşti cu feţi frumoşi şi cu ilene cosânzene... Când, în ultima zi de şcoală, stăteau ca sfinţii în icoane, ca să nu rişte nicio pedeapsă care să le strice vacanţa... Natura îi creştea  mari, deştepti, frumoşi, sănatoşi la trup şi la minte...



Ionica, Gheorghita, Viorel, Ana, Maria, Elisabeta, Ilie, Elena, Matei, Andrei, Aurelia, Marioara, Ioana, Rafira... 



Puii de oameni din povestea şi  imaginile de mai sus, copilăreau acum mai bine de 80 de ani... Vremurile s-au schimbat. Ceea ce trăim astăzi se numeste "evoluţie". Şi o acceptăm cu bune şi rele, fără să crâcnim. N-avem încotro. E ca un val care ne ia pe sus, şi nu ne mai rămân spre împotrivire decât rugăciunile din gând, sau construcţii alternative de oaze în care să conservăm poveştile, jocurile, meşteşugurile şi tainele bunicilor.
 Am căutat copiii din Ţara Făgăraşului, să vedem cum le-au "evoluat" verile. Bunicii ne povestesc trisţti cum nepoţii lor dragi schimbă camera din apartamentul de la bloc, cu camera din faţă de la ţară, unde părinţii le instaleză calculatorul. Mănâncă doar un anumit tip de mezel, cumpărat de la supermarket şi primesc bani de buzunar pentru a-şi cumpăra îngheţată, cipsuri şi Cola de la prăvălia din colţ. Nu mai au bicicletă, nu mai stau "în soare", nu mai au voie să bea lapte decât pasteurizat...

 Astăzi am întâlnit un copil care nu ştia ce sunt alea măceşe.  Şi un băieţel care le spunea gâştelor, pinguini. Dar părinţii erau încântaţi că piciul lor de 6 ani foloseşte Google cu o dexteritate iesită din comun. Copilul lor era supraponderal, anti social, dar "isteţ foc" Bunicii plângeau în taină: " Doamane iartă-ne şi păzeşte-ne, cum o să arate lumea lor când or creşte mari? Bine ca om muri să nu o mai vedem, că ni se rupe sufletul...Dar, poate ăsta e mersul lucrurilor şi nu îl înţelegem noi... "


Şi totuşi, încă se mai găsesc copii frumoşi, care alergă, se plimbă cu bicicleta, joacă şotron, sau fac baloane de săpun...  Să ne bucurăm de ei!

 Elena...

Ştefan...

Alex...


Maya...
   Irina...
                                                                             Mara...

Nicole...

marți

popas in Cetatea Fagarasului


Am fost în Cetatea Făgăraşului de cel puţin o sută de ori. Şi, de fiecare dată când urcăm a o sută una oară, găsim încă un zid cu o poveste de spus mai departe! Acesta, însă, are o istorie de învăţat pe de rost: după 1945, cetatea noastră a devenit închisoare comunistă de tranzit. Timp de 12 ani, "a chinuit" peste 3000 de prizonieri. 150 dintre aceştia şi-au găsit sfârşitul aici, scrijelind aceşti pereţi, pe care dacă stai să-i asculţi... îi auzi plângând!

Cati "sfinti ai inchisorilor" s-or fi aflat printre ei? Cati au murit scrijelind cu ultimele forte Sfanta Cruce, ca semn al biruintei morale a unui neam in fata caruia ar fi trebuit sa invatam sa ne plecam? ... Cati s-au mai intors acasa? Pe cati am mai avut norocul sa-i auzim marturisind atat de frumos, cum numai ei stiau sa o faca?

O lumina divina intra pe una dintre ferestrele turnului. Am ramas cateva secunde in admiratie. Incaperea curata, mirosind a zid vechi si a povesti, ne indemna sa stam jos si sa visam! Nu era nici un scaun in preajma... daar ne am inchipuit ca ne asezam pe un jilt frumos cu tapiserie de catifea indigo...

Albumul foto al proiectului, de pe Facebook, aici: