Am fost în Cetatea Făgăraşului de cel puţin o sută de ori. Şi, de fiecare dată când urcăm a o sută una oară, găsim încă un zid cu o poveste de spus mai departe! Acesta, însă, are o istorie de învăţat pe de rost: după 1945, cetatea noastră a devenit închisoare comunistă de tranzit. Timp de 12 ani, "a chinuit" peste 3000 de prizonieri. 150 dintre aceştia şi-au găsit sfârşitul aici, scrijelind aceşti pereţi, pe care dacă stai să-i asculţi... îi auzi plângând!
Cati "sfinti ai inchisorilor" s-or fi aflat printre ei? Cati au murit scrijelind cu ultimele forte Sfanta Cruce, ca semn al biruintei morale a unui neam in fata caruia ar fi trebuit sa invatam sa ne plecam? ... Cati s-au mai intors acasa? Pe cati am mai avut norocul sa-i auzim marturisind atat de frumos, cum numai ei stiau sa o faca?
O lumina divina intra pe una dintre ferestrele turnului. Am ramas cateva secunde in admiratie. Incaperea curata, mirosind a zid vechi si a povesti, ne indemna sa stam jos si sa visam! Nu era nici un scaun in preajma... daar ne am inchipuit ca ne asezam pe un jilt frumos cu tapiserie de catifea indigo...
Albumul foto al proiectului, de pe Facebook, aici:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu