Jurnalul călătoriei noastre printr-o „ţară” fascinantă, în care, la aproape fiecare intersecţie de drumuri, se află câte o troiţă cu braţele întinse spre cer ca într-o rugăciune mută! Proiectul care redescoperă poveştile unei lumi pe cale de dispariţie, le adună, le conservă şi le spune mai departe ( în albume de fotografie şi poveşti, colecţii de cărţi poştale, mini filme documentare, expoziţii, etc) Ţara Făgăraşului (Ţara Oltului) înseamnă zona binecuvântată dintre Munţii Făgăraşului, Olt şi dincolo de el. Peste 60 de sate, răsfirate în jurul Cetăţii Făgăraşului (una dintre cele mai bine conservate din Europa) şi traversate, şerpuit, de Drumul Naţional 1 (Braşov - Sibiu) „Ţara” cu poveştile eroilor partizani care au luptat, din munţi, împotriva comunismului, sau a celor care au trecut, vitejeşte, prin 2 războaie mondiale şi au rămas drepţi, ca brazii. „Ţara” cu lanţul de biserici fortificate, mixul aproape perfect de culturi ( românească, săsească, maghiară) “Ţara” cu peisaje fabuloase, ţesături autentice, suveica ce colindă prin lume, meşteri populari - „tezaure umane vii”, arhitectură si oameni faini, multe tradiţii păstrate, încă, cu sfinţenie şi o bucătărie gustoasă, plină de arome şi poveşti! „Ţara” în care batem grăbiţi la porţi şi suflete închise, ca să salvăm de la uitare şi ignoranţă o bucăţică de Românie autentică! De ce ne grăbim? Pentru că în ritmul în care ne mor bătrânii, ne mor şi poveştile! Ori poveştile astea, sunt, pentru noi, CELE MAI FRUMOASE POVEŞTI DIN LUME! (proiect iniţiat şi coordonat de Alina Zară)

luni

povestea cepei rosii de Fagaras


Capitolul 1 / Semanatul.
 Aurica s-a trezit cu noaptea în cap... e mijlocul lui martie, s-a încălzit în sfârşit... în grădină, pe la umbră, încă mai sunt fâşii de omăt îngheţat... dar e deja târziu, aşa că: "hai să punem şi noi ceapa, că toată lumea o pune". "Nănaşa lu Zdrăilă, mai demult, dăde zăpada cu mătura din grădină şi făcea straturile încă de la sfârşitul lui februarie. Ne-am cam puturoşit anul ăsta ".  Gigi a săpat grădina ( arată şi grăpată de cu toamna ), a pregătit şi a aliniat straturile. Aurica a vânturat sămânţa adunată anul trecu, a făcut răvaşe cu urmaru, a sămănat de răsad, a acoperit cu mâna, a finisat cu mătura de paie şi a bătătorit pământul cu scândura ei specială. " Acum poate să dea Dumnezău Drăguţu ploicică, să crească răsadul mare...  Doamne ajută să facem ceapă frumoasă, făţoasă şi gustoasă!"


 Capitolul 2 / Rasaritul si udatul.  Sfarsitul lui martie. S a incalzit vremea, in sfarsit! Astazi Aurica a dat la o parte "nailoanele" care protejeaza rasadurile si a inceput sa stropeasca firicelele verzi, firave! A potolit setea si la arpagica si a lasat gradina in liniste, sa o dezmierde soarele si vantul de primavara!


Capitolul 3 / Prima sapa a rasadului
Aurica a scos la inceputul lui aprilie nailoanele de pe straturile ei in care a semanat ceapa. Dupa doua zile a bagat prima sapa. Ca sa poata creste rasadul liber, aerisit, frumos si vesel. Zice ca a semanat rar, ca  sa se faca devreme si "de omenie"...


continuarea povestii AICI
Publicat de la
Etichete: ,

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)