Jurnalul călătoriei noastre printr-o „ţară” fascinantă, în care, la aproape fiecare intersecţie de drumuri, se află câte o troiţă cu braţele întinse spre cer ca într-o rugăciune mută! Proiectul care redescoperă poveştile unei lumi pe cale de dispariţie, le adună, le conservă şi le spune mai departe ( în albume de fotografie şi poveşti, colecţii de cărţi poştale, mini filme documentare, expoziţii, etc) Ţara Făgăraşului (Ţara Oltului) înseamnă zona binecuvântată dintre Munţii Făgăraşului, Olt şi dincolo de el. Peste 60 de sate, răsfirate în jurul Cetăţii Făgăraşului (una dintre cele mai bine conservate din Europa) şi traversate, şerpuit, de Drumul Naţional 1 (Braşov - Sibiu) „Ţara” cu poveştile eroilor partizani care au luptat, din munţi, împotriva comunismului, sau a celor care au trecut, vitejeşte, prin 2 războaie mondiale şi au rămas drepţi, ca brazii. „Ţara” cu lanţul de biserici fortificate, mixul aproape perfect de culturi ( românească, săsească, maghiară) “Ţara” cu peisaje fabuloase, ţesături autentice, suveica ce colindă prin lume, meşteri populari - „tezaure umane vii”, arhitectură si oameni faini, multe tradiţii păstrate, încă, cu sfinţenie şi o bucătărie gustoasă, plină de arome şi poveşti! „Ţara” în care batem grăbiţi la porţi şi suflete închise, ca să salvăm de la uitare şi ignoranţă o bucăţică de Românie autentică! De ce ne grăbim? Pentru că în ritmul în care ne mor bătrânii, ne mor şi poveştile! Ori poveştile astea, sunt, pentru noi, CELE MAI FRUMOASE POVEŞTI DIN LUME! (proiect iniţiat şi coordonat de Alina Zară)

miercuri

Gherdeal - satul in care nu mai locuieste aproape nimeni...



Cand nu iti mai citeste nimeni povesti, te duci sa le cauti, ca sa le poti spune tu mai departe...  Incet, sa nu ii sperii pe cei care le-au adunat in zeci de ani de vietuire cot la cot cu ele. Dar cu teama in suflet ca s-ar putea sa nu mai fie nimeni acolo, sa ti le spuna!



Drumul catre povestile din Gherdeal cred ca e cel mai greu pe care l-am strabatut vreodata...poate pentru ca acolo, unde toata linistea si pacea din lume hodinesc pe ulite, povestile s-au ingropat unele pe altele, o data cu batranii care au plecat pentru totdeauna.  M-am oprit la o poarta veche si am trecut dincolo de ea. Fiecare bucatica de zid parea a vrea sa imi spuna ceva! Dar zidurile nu vorbesc, inca, limba noastra... Si in curtea de langa la fel, si in spatele portii albastre de din sus tot asa, si de pe bancuta care sprijinea o casa mare cu obloane batrane... Ce povesti minunate au vietuit candva pe aici... Dar nu o sa le stiu niciodata, pentru ca nu am batut la timp la poarta! Si va trebui sa traiesc cu vina asta in suflet tot restul vietii... 

 Pe ulita principala apare, aproape fantomatic, un barbat cu cizme groase si laibar de lana. Il intreb cati oameni mai traiesc in satul asta care are peste 100 de case (112 mai exact). In satul asta uitat parca de lume, in care e atat de liniste incat nu auzim decat pasii nostri scartaind zapada de un alb impecabil. Omul ia satul de la un capat la altul si ne enumera: "Colo sus, pe ulita de langa biserica romaneasca mai stam trei: Costea, Tiut si Timoti. Pe ulita de la vale sta batrana lu Niculae, care iarna pleaca la copchii in Sibiu. La colt mai stau ciobanii aia veniti din Vrancea, apoi pe hailalta ulita locuiesc cele doua batrane sasoaice: tanti Rozi si tanti Iena. Mai e Racheru pe ulita asta, care are randuiala in Berivoi si pe aici vine doar vara, apoi sasu Onghert, de 53 de ani, care sta singur si el pe ditamai ulita, Si cam atat. Ba, nu, mai e Cornel din capul satului. Dar si asta sta in Brasov ... Se mai gandeste putin, socoteste, ii enumera iar in gand pe toti si zice convins: si gata satul! Astia mai suntem. Numai o mana de gherdeleni: 4 romani si 3 sasi " 



Sunt ulite intregi pe care nu mai locuieste nimeni... Sunt porti care duc spre nicaieri si sute de poveti ingropate in cimitir, sub cruci de pe care  pana si timpul a sters orice inscriptie! Tot ce ne mai ramane de facut aici, este sa ne apucam noi de scris povesti prin curtile astea pustii! Si, poate, intr-o zi, zdurile vor incepe sa vorbeasca limba noastra...















Un comentariu:

  1. Felicitari pentru articol. Totusi, sunt ferm convins ca nu peste mult timp satul va reveni la viata :-)

    RăspundețiȘtergere