Biserica din Mandra este asezata in mijlocul satului, pe un deal! De jur imprejur se asterne cimitirul. Cuminte, curat, mirosind puternic a pamant jilav! Din usa bisericii, de sus, vezi tot satul... Privelistea este uluitoare in orice anotimp... Primavara, cand se primeneste lacasul dupa o iarna grea, descoperi in lumina lina, cu bucurie, picturi restaurate in culori domoale, stranele din lemn de un maroniu cinstit, peretii vechi dar frumosi, asemeni batranilor care ii spijina duminica si in sarbatori, covoarele de zdrante, nicio rama si nicio floare de plastic. Ti-e mai mare dragul sa faci curatenie aici, intr-una dintre cele mai dragi tie actiuni de voluntariat! Te inchini si te apuci de treaba...Si, drept rasplata, asa cum numai Dumnezeu Dragutu stie sa randuiasca lucrurile, in "rotarul" cantorilor dai peste un calendar autentic, cu evenimentele satului, asa cum nu le mai gasesti niciunde... Iar in dulapiorul din spatele icoanelor de inchinare de la altar, te intampina un teanc de carti vechi, de cand lumea. Donatii ale credinciosilor incepand din 1869. Cele mai incarcate emotional par a fi cele in amintirea unor bunici pierduti pe fronturile razboaielor straine. Si le stergi de praf cu recunostinta, cu drag si dor de ai tai, care hodinesc afara, de jur imprejurul bisericii, in liniste, cuminti, asteptand, an de an, Invierea ai Mare! Apoi, daca tot ai toata biserica numai pentru tine, te repezi pana sus, in clopotnita, unde nu ai mai fost de cand erai mica... 6 randuri de scari in unghi drept si tot mai urci! Sus, dai peste un porumbel mort! Te intristezi, pentru ca anul asta ai prins drag de porumbei si te doare sa ii vezi asa, cu aripile stranse pentru totdeauna! Apoi vezi satul de si mai sus. Si iti dai seama de ce s-a prapadit biata pasare: de tristete ca, dintr-un motiv sau altul, nu a mai putut sa isi poarte zborul peste satul asta minunat care se intinde in vale, in bataia luminii line de primavara! Si... alegi sa cobori cu picoarele pe pamant, sa multumesti lui Dumnezeu pentru linistea si bucuria acestei experiente si sa ingropi porumbelul. Chiar daca, acolo sus, zburarea ar fi fost prima ta optiune!
.JPG)
Si l-am detronat si pe Cosbuc, singurul poet pe care imi placea sa il citesc in postul Pastilor...
tu pari un psalm sfios și sfânt,
uitat de îngeri pe-o sprânceană
mai mult de cer ca de pământ.
Ce sfinți ți-au măiestrit ființa,
din ce divini stejari și brazi,
că tu ne-nvelești credința
și dragostea ne-o ții și azi!
Ce Soare ti-a sfințit aura
din vârful unghiului divin,
că și-azi, lumina și căldura,
întregi în noi, din El ne vin!
Ce taină-i orișice icoană,
ce jertfa-i orișicare dor,
că-n orice zid, când plânge-o Ană,
moare-un Manole-ntr-un izvor!
Ai numai lacrimi și iubire
la orice-ncheieturi de trunchi;
spre sfânta ta alcătuire
nu pot să vin, numa-n genunchi.
...Bisericuță Transilvană,
azi pari un grai tăcut și frânt,
a-nștiințare și-a dojană
ca noi uitam un legamant...
(Traian Dorz)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu