In ziua a 4 a am dat iute, iar, o fuga pana in Mandra, sa povestim cu nenea Gheorghe Scurtu, batranul care canta la fluier... Acum, ca si a vandut vacile, da bine la gaini si la oi de mancare si pleaca si cate trei zile de acasa sa cante, te miri pe unde... Azi l am gasit pe Dealul Bisericii cu cele cateva oite ale lui, care asculta de fluierul sau ca de o bagheta magica (cred, totusi, ca si cucuruzul din corfita este un element esential in aceasta prietenie) S-o schimbat iute cu hainele "hele bune, romanesti" si a inceput sa ne povesteasca:
" Primul fluier pe care l-am tinut in mana o fost a lu strabunicu meu, din Sinca Noua... Avea aproape 100 de ani. Era crepat si-l lipeam cu smoala. Cand umblam cu vacile prin padure am inceput sa-mi fac io fluiere de soc. La scoala, am avut noroc de un dascal bun, care ne invata sa altoim meri, sa castram purcei si sa luam notele muzicale... Si m-am apucat de cantat: am fost in formatia de fluierasi a satului, la concursuri, cantam in armata ca sa scap de instructie. Dupa care, acum 50 de ani m am insurat in Mandra! Lu nevasta mea si la ai mei nu le prea placea muzica, n-am vrut sa i nacajesc si n-am mai pus mana pe fluier zeci de ani... Abia dupa ce o murit femeia am mai inceput sa cant. acum ii invat si pe copchiii din sat, ca i pacat sa nu ramaie unul cu darul asta"
Albumul foto al proiectului, de pe Facebook, aici:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu